De ce este Dunărea atât de scăzută, deși în România a plouat din abundentă?
Dacă recent ați întâlnit imagini cu Dunărea aproape secată, este firesc să vă întrebați cum se poate întâmpla acest lucru, având în vedere că în România au fost precipitații abundente. La prima vedere, această situație pare paradoxală. Totuși, răspunsul este simplu: Dunărea nu depinde doar de ploile căzute în România, ci de întreaga rețea hidrografică a fluviului, ce include unele dintre cele mai extinse bazine din Europa.
Un fluviu european, nu doar românesc
Dunărea este al doilea cel mai lung fluviu din Europa, după Volga, izvorând din Munții Pădurea Neagră din sud-vestul Germaniei și străbătând aproximativ 2.850 de kilometri până la vărsarea sa în Marea Neagră, prin Delta Dunării. Pe parcursul drumului, fluviul traversează sau delimitează teritoriul a nu mai puțin de zece state – Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, Bulgaria, România, Republica Moldova și Ucraina. În plus, bazinul său hidrografic este impresionant, întinzându-se pe aproape 820.000 de kilometri pătrați și incluzând zone din 19 țări europene.
De unde provine apa Dunării?
Debitul fluviului este întreținut de zeci de râuri importante care acumulă apă din Alpi, Carpați și din câmpiile Europei Centrale. Printre cei mai mari afluenți se numără Inn, Drava, Sava, Tisa, Morava, Olt, Siret, Jiul și Prut. Astfel, apa care ajunge la Baziaș, punctul în care Dunărea intră în România, provine preponderent din precipitațiile căzute cu sute sau chiar mii de kilometri în amonte.
România a avut ploi, dar amonte a fost secetă
Paradoxul din acest an se explică prin distribuția precipitațiilor. Chiar dacă România a avut una dintre cele mai ploioase luni iulie din ultimii ani, cu cantități ce au depășit 100-150 litri pe metru pătrat în multe zone, situația din bazinul superior și mijlociu al Dunării a fost extrem de diferită. Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația și Serbia au experimentat luni întregi cu precipitații foarte reduse și valuri repetate de caniculă, ceea ce a dus la uscarea solului. Râurile din aceste regiuni au transportat tot mai puțină apă, iar afluenții principali ai Dunării și-au diminuat considerabil debitele.
Cât de mic este debitul?
Potrivit Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor, debitul Dunării la intrarea în România, în secțiunea Baziaș, este estimat la aproximativ 1.450 metri cubi pe secundă, în perioada 31 iulie – 6 august. Comparativ, media multianuală a lunii iulie este de 4.750 metri cubi pe secundă. Aceasta înseamnă că Dunărea transportă acum de peste trei ori mai puțină apă decât în mod normal pentru această perioadă a anului, iar această valoare se apropie de minimul istoric din 1985, când debitul a coborât la aproximativ 1.400 mc/s.
Ce efecte are nivelul scăzut?
Reducerea debitului nu se manifestă doar prin imagini spectaculoase cu bancuri de nisip expuse, ci are și efecte semnificative asupra navigației comerciale, ecosistemelor acvatice, alimentării cu apă în anumite zone, producției de energie hidroelectrică și transportului de mărfuri pe fluviu. În unele sectoare, șenalul navigabil s-a redus semnificativ, ceea ce impune restricții pentru navele de mare tonaj.
Când va crește Dunărea?
Perspectiva este moderat optimistă. Hidrologii estimează că debitul va rămâne relativ constant, în jurul valorii de 1.450 mc/s, până în jurul datei de 10-12 august, datorită unor precipitații prognozate în Austria. Este posibil ca, ulterior, să aibă loc o creștere lentă spre sfârșitul lunii august, iar probabilitatea unei reveniri mai consistente a debitului este mai mare după 24 august. Totuși, dacă seceta persistă în Germania, Austria și celelalte state din amonte, refacerea debitului va fi o provocare de durată.
Concluzia
Evenimentele din această vară subliniază faptul că Dunărea nu este doar un sistem hidrologic național, ci unul european. Nivelul ei depinde în principal de condițiile din întregul bazin hidrografic, de la izvoarele din Germania până la afluenții din Austria, Ungaria sau Serbia. Astfel, chiar dacă în România plouă abundent, acest lucru nu poate compensa insuficiența apei din țările aflate în amonte, iar fluviul se apropie acum de unele dintre cele mai scăzute niveluri înregistrate în ultimele decenii, efectele resimțindu-se pe întregul sector românesc al Dunării.
