Meditație la Evanghelia pescuirii minunate: chemarea la vocație și puterea credinței
Evanghelia acestei săptămâni ne așază în fața unui curs intensiv despre vocație. Este vorba despre chemarea fiecăruia dintre noi, fie că ne aflăm pe malul acestei vieți sau în corabie, de a asculta Cuvântul și de a ne încrede în Domnul.
De ce este important acest lucru? Pentru că iubirea aproapelui, asumarea credinței și căutarea dreptății sunt realități care pot fi întrupate în viața de zi cu zi. Evanghelistul Luca relatează în capitolul 5, versetele 1-11, cum viitorii apostoli, pe atunci pescari obosiți după o noapte plină de încercări eșuate, coboară din corăbii la țărm pentru a le curăța. Această imagine ne ajută să înțelegem că cei pentru care grija pâinii de fiecare zi este esențială își încep ziua sub spectrul insuficienței și al lipsurilor.
Gesturile lor trădează oboseală și apatie. Adunaseră mai mult mâl sau pește fără valoare. Se știe că, dintre numeroasele specii ale Lacului celui Mare, o parte însemnată nu putea fi consumată, fie din motive religioase, fie pentru că nu aveau un gust plăcut. O noapte fără folos, prin urmare.
În acest context intervine Mântuitorul, pentru a sfărâma istovirea, insuficiența, îndoiala și înfrângerea. Îi cere lui Simon, căruia de curând îi vindecase soacra, o corabie. Simon, dezamăgit, se conformează cererii neașteptate. Scoate corabia în larg și Îi oferă Domnului un amvon natural. Iar Domnul propovăduiește. Amfiteatrul natural de pe malul Ghenizaretului Îi permitea să fie auzit fără eforturi mari, căci și vântul îi era prielnic.
Când termină de învățat, Domnul adresează o cerere neobișnuită: „Mână la adânc și lăsați în jos mrejele voastre, ca să pescuiți!” Pescar experimentat, Simon cunoaște semnele vremii, dar lasă garda jos și nu regretă. Plata este pe măsura ascultării. Omul își calcă pe orgoliu și este șocat de ceea ce se întâmplă. Mrejele dau să se rupă, iar peștii se înghesuie, de parcă ar răspunde unei comenzi.
Domnul este atât de bun și de drăgăstos încât te simți învăluit în dragostea Lui, de îndată ce Îi accepți prezența în viața ta. Cutremurat, pescarul, numit de acum Simon Petru, Îi cere Domnului să Se depărteze, numindu-se pe sine păcătos. Hristos replică simplu: „Nu te teme! De acum vei fi pescar de oameni!”
După ce cuvântă, Domnul hrănește. Cu pâini și pești, pe malul Lacului Ghenizaret sau pe Muntele Fericirilor, dar și cu propriul Trup și Sânge pe înălțimile Golgotei. Să luăm aminte, El este Hrana noastră!
