Scrisoarea pastorală de Paști
CRISTOS, SPERANȚA MEA, A ÎNVIAT!
Cucernici părinți, iubiți frați și surori în Domnul,
În aceste zile binecuvântate, inima ne este plină de bucurie. Suntem îmbrățișați de lumina învierii lui Cristos și dorim să împărtășim această lumină cu toți cei din jur. Bucuria noastră este atât de mare încât vrem să o răspândim. Așadar, în următoarele săptămâni, vom folosi între noi salutul pascal „Cristos a înviat! Adevărat a înviat!”. Acest salut reprezintă o mărturie a credinței noastre și cuprinde misterul central al credinței creștine. Vă îndemn să folosiți acest salut cu regularitate, pentru că, prin el, transmitem o veste bună și un mesaj de speranță.
În Secvența de Paști pe care o cântăm în acest zile luminoase, auzim cuvintele: „Cristos, speranța mea, a înviat! El va merge înaintea voastră în Galileea. Noi o știm: Cristos Domnul a înviat cu adevărat din morți”. Este adevărat, Paștele este sărbătoarea speranței, celebrarea victoriei asupra morții și a păcatului. Este trecerea de la întuneric la lumină; de la sclavie la libertate; de la păcat la har; de la tristețe la speranță. Cristos, Paștele nostru, a fost jertfit. Asemenea bobului de grâu, a fost îngropat, dar această coborâre a fost spre înălțare. Bobul de grâu, așezat în tăcerea pământului, a murit și a rodit. Iubirea Tatălui a avut ultimul cuvânt, revigorându-l din moarte pe Fiul Său.
Evangheliile ne aduc la cunoștință noutatea pe care o aduce în lume acest eveniment. „În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineață, Maria Magdalena a venit la mormânt și a văzut că piatra fusese luată de la mormânt. Atunci, a alergat și a venit la Simon Petru și la celălalt discipol…” (In 20,1-2). Maria Magdalena se îndreaptă către mormânt în zorii zilei, în ciuda întunericului care încă mai domnea. În adâncul inimii ei, știa că lumina începea să răzbată. Această femeie, vestitoare a învierii, ne învață lecții importante. În viața noastră, întunericul, durerea și frica pot apărea, dar speranța nu trebuie să ne părăsească, pentru că soarele va răsări din nou. Cristos, lumina noastră, a depășit întunericul și a înviat. Să permitem luminii sale să pătrundă în sufletele noastre și să ne umple de iubire.
You may also Like
Lumina învierii are puterea de a transforma sufletele. La Paști, Maria Magdalena a recăpătat bucuria și speranța: lacrimile ei s-au transformat în lumină, iar căutarea sa a devenit întâlnirea cu Mântuitorul. Apostolii, auzind vestea de la ea, au alergat la mormânt, au văzut și au crezut. Învierea lui Cristos le-a oferit un nou sens existenței lor. Au fost transformați din temelii, iar Mântuitorul înviat a adus o nouă viziune în inimile ucenicilor de la Emaus, transformând tristețea lor în mărturii ale învierii. Datorită acestei vești, viața lor a căpătat o lumină nouă.
Același lucru se poate întâmpla și în viețile noastre. Așa cum spunea Papa Leon al XIV-lea: „Astăzi, Domnul înviat se apropie de fiecare dintre noi, chiar pe cărările muncii, angajării, suferinței sau singurătății – și ne cere, cu delicatețe, să îi permitem să ne îngăduim inima”. Să ne deschidem, pentru ca Isus cel Înviat să ne vorbească, să ne vindece și să ne umple de pace.
O nouă creație în prima zi a săptămânii
Pentru noi, dimineața Învierii marchează prima zi a unei noi creații. Creștinii se adună cu credință pentru a celebra sfânta Euharistie, astfel, prima zi a săptămânii devine ziua Domnului înviat și ziua comunității adunate în sărbătoare. De aceea, Biserica a îndemnat credincioșii să iubească ziua de duminică, să o cinstească și să primească Euharistia cu evlavie.
Euharistia este memorialul pătimirii, morții și învierii Mântuitorului. Aceasta reprezintă hrana noastră spirituală, izvoare din care primim viață și putere pentru sufletele noastre. Totodată, Euharistia este garanția învierii noastre. Așa cum subliniaza sfântul Ioan Paul al II-lea: „Această garanție a învierii viitoare vine din faptul că trupul Fiului Omului, dat ca hrană, este trupul său în starea sa glorioasă de înviat”. Astfel, cu Euharistia se asimilează taina învierii, iar sfântul Ignațiu de Antiohia notelează corect: pâinea euharistică este medicamentul nemuririi, antidotul împotriva morții.
Ne aflăm în Anul pastoral „Euharistia ne hrănește speranța”. Acest an ne întărește convingerea că, hrănindu-ne cu Euharistia, ne alimentăm sufletele cu speranță. Am întâlnit oameni plini de speranță, găsindu-și puterea în Euharistie. Bolnavii și vârstnicii, chiar și printre slăbiciuni, radiază bucurie atunci când se împărtășesc. Credincioșii și familiile care au trecut prin încercări dificile s-au întărit prin sfânta Împărtășanie. Tinerii își doresc să construiască un viitor bazat pe credință și speranță. Copiii sunt atât de fericiți când îl primesc pe Isus Euharisticul. Să ne hrănim des din această hrană cerească care ne umple viața de lumină și speranță.
Cucernici părinți, iubiți frați și surori, împreună cu Preasfințitul Petru Sescu, episcop auxiliar, și Preasfințitul Petru Gherghel, episcop emerit, vă transmitem cele mai călduroase urări pentru sărbătorile pascale ce se apropie. Invocăm binecuvântarea lui Dumnezeu asupra tuturor credincioșilor, preoților și persoanelor consacrate, pentru a forma un popor sfânt, înflăcărat de iubirea lui Cristos. Sărbările pascale să aducă pace și bucurie în sufletele noastre.
Cristos a înviat!
† Iosif Păuleț
Episcop de Iași
