6 octombrie 1408: prima atestare documentară a Bacăului
Astăzi, 6 octombrie, Bacăul marchează 618 ani de la prima mențiune documentară a orașului. La 6 octombrie 1408, cancelaria domnitorului Alexandru cel Bun emitea un privilegiu comercial pentru negustorii din Liov, document prin care erau stabilite taxele vamale pentru mărfurile transportate prin Moldova. Printre punctele vamale menționate în act se afla și Bacăul.
Pentru orașul de astăzi, acel document reprezintă un certificat de naștere administrativ. Nu pentru că Bacăul s-ar fi născut în acea zi, ci pentru că de atunci există o dovadă scrisă, autentică și datată, care îi confirmă existența. În 1408, Bacăul era deja un târg de vamă, suficient de important pentru a fi inclus în rețeaua comercială a Moldovei medievale.
Documentul lui Alexandru cel Bun stabilea taxele pentru negustorii care traversau Moldova și lega Bacăul de marile drumuri comerciale ale epocii. Mărfurile circulau între spațiul central și est-european, iar orașele Moldovei reprezentau puncte esențiale ale acestui comerț. Bacăul avea un avantaj confirmat de istorie: așezarea sa la întâlnirea unor drumuri importante, pe văile Bistriței și Siretului și în apropierea traseelor către zona Trotușului.
Orașul exista cu mult înainte de 1408
Aniversarea celor 618 ani trebuie privită cu o precizare importantă. 6 octombrie 1408 nu este momentul în care oamenii au început să locuiască pe aceste meleaguri. Descoperirile arheologice indică o locuire mult mai veche, cu urme care coboară cu mult înaintea Evului Mediu. Au existat și alte referiri istorice invocate de cercetători pentru perioade anterioare anului 1408.
Dintre toate aceste informații, documentul din 6 octombrie 1408 rămâne reperul oficial și cel mai sigur pentru atestarea documentară a orașului. Este ziua în care Bacăul devine vizibil în documentele vremii.
De la târgul medieval la orașul de astăzi
În secolele care au urmat, Bacăul și-a consolidat poziția în Moldova. La sfârșitul secolului al XV-lea, Ștefan cel Mare a construit aici o Curte Domnească, iar biserica Precista avea să devină unul dintre simbolurile orașului medieval. Apoi au venit secolele de transformări: târgul medieval, dezvoltarea comerțului, apariția unor instituții administrative, școli, spitale, bănci și, mai târziu, industrializarea care avea să schimbe radical orașul.
Bacăul a trecut prin războaie, epidemii, schimbări de regim, perioade de prosperitate și perioade dificile. În secolul XX a devenit unul dintre marile centre urbane și industriale ale Moldovei. A cunoscut apoi și reculul demografic și economic de după 1990, când o parte importantă a industriei care îi definise identitatea s-a prăbușit. Orașul a continuat să existe și să se reinventeze.
Ce sărbătorim, de fapt, pe 6 octombrie
Dincolo de cifre și de documente, 6 octombrie ar trebui să fie mai puțin despre vârsta Bacăului și mai mult despre continuitatea lui. Un oraș nu înseamnă doar clădiri, străzi, instituții și statistici. Înseamnă oamenii care au trăit aici înaintea noastră: cei care au venit să facă negoț, cei care au ridicat case și biserici, meșteșugarii, profesorii, medicii, muncitorii, artiștii, scriitorii și ziariștii care au construit, fiecare în felul său, imaginea orașului.
Înseamnă și generațiile care pleacă, dar și cele care se întorc. Copiii care descoperă astăzi orașul în care s-au născut. Și oamenii care, după decenii, încă numesc Bacăul „acasă”.
În 1408, Bacăul era menționat într-un document despre taxe vamale și negustori. Astăzi, după 618 ani, orașul este o comunitate de oameni, cu problemele, reușitele, frustrările și speranțele sale. Poate că aceasta este adevărata aniversare: nu faptul că Bacăul are 618 ani de la prima sa atestare documentară, ci faptul că, după mai bine de șase secole, încă există un oraș pe care îl putem numi al nostru.
Istoria Bacăului nu s-a încheiat la 6 octombrie 1408. Atunci doar a început să fie scrisă.
