Marcel Iureș: ”Cultura nu e ca o merdenea. Ea produce o calitate de om”
Pe 19 august, Muzeul Național „George Enescu”, prin secția „Rosetti Tescanu – George Enescu” Tescani, a marcat împlinirea a 145 de ani de la nașterea compozitorului George Enescu printr-un eveniment deosebit care a avut o încărcătură emoțională aparte. Vocea actorului Marcel Iureș a răsunat în salonul „Oedipe”, aducând la viață pagini din „Amintirile lui George Enescu”, un volum realizat de Bernard Gavoty. Interpretarea lui Iureș a fost mai mult decât o simplă lectură; ea a reprezentat o călătorie emoțională prin vârstele și creațiile compozitorului, transformându-se într-o adevărată muzică pentru sufletul auditoriului.
„De copil am avut această idee fixă de a fi compozitor,” a spus Enescu prin intermediul lui Iureș, expunând viziunea sa artistică. „În mine nu a existat niciodată vreo frontieră între viața și arta mea. A trăi, a respira, a gândi, toate acestea le-am făcut prin muzică. Visez tot timpul și evadez compunând. Viața e un vis, iar visul este toată viața mea.” Aceste mărturisiri au fost un tribut emoționant adus lui Enescu și o invitație de a reflecta asupra impactului artei asupra existentei umane.
În deschiderea recitalului, Iureș a subliniat importanța evenimentului, afirmând: „Faptul că suntem împreună ar trebuie să fie un semn că aici se întâmplă ceva bun și binefăcător.” Acest spirit de comunitate a fost consolidat de acompaniamentul pianistului Cătălin Răducanu, care, cu sensibilitate și forță, a interpretat lucrări din repertoriul lui Enescu, inclusiv „Pavana” și „Bourrée”-ul din suita Opus 10, numărul 2, aducând un omagiu deosebit muzicii românești.
Cătălin Răducanu a mărturisit ulterior că a simțit o puternică prezență a lui Enescu pe parcursul întregului eveniment, evidențiind efectul profund pe care l-a avut asupra participanților. „A fost o seară inundată de spiritul eneșcian,” a spus el, aducând în discuție emoția colectivă simțită de audiență. Organizat de Gabriela Ilaș, coordonator proiecte culturale, evenimentul a reunit o comunitate dornică să sărbătorească moștenirea artistică a lui George Enescu.
Marcel Iureș, la rândul său, a reflectat asupra legăturilor sale cu Tescani, numind locul o oază de cultură românească de calitate, dar și un spațiu care merită mai mult respect și atenție din partea autorităților. „Tescani înseamnă pentru mine familie și prietenie. Aici, muzica românească este promovată la un nivel maxim, iar eu mă bucur de fiecare dată când revin,” a spus Iureș, subliniind astfel importanța acestui loc pentru comunitate.
Cu o viziune critică asupra stării actuale a culturii, Iureș a menționat pericolele pe care generația contemporană le întâmpină, având un apel urgent către responsabilitate și acțiune. „Pericolul cel mai grav este că știm și nu facem nimic. Cultură trebuie să fie trăită și nu muzeificată,” a afirmat el, lăsând loc unui gând profund despre nevoia de reîntoarcere la valorile fundamentale ale artei.
Astfel, evenimentul de la Tescani nu a fost doar o celebrare a lui George Enescu, ci și un apel la conștientizare și acțiune pentru promovarea și susținerea valorilor culturale românești în fața provocărilor contemporane.
