De la suspiciune la parteneriat: România are nevoie de un nou contract de încredere între stat și contribuabil
Într-un context economic în care antreprenorii se confruntă cu presiunea costurilor, schimbări fiscale și dificultăți în obținerea lichidității, România nu poate permite mecanisme care tratează fiecare abatere detectată de algoritmi ca o dovadă a unui comportament incorect. Este esențială combaterea fraudei, însă contribuabilii corecți nu ar trebui să devină suspecti doar pentru că nu respectă un tipar statistic general.
mesajul de încredere, predictibilitate și parteneriat este vital pentru a sprijini antreprenorii care investesc, creează locuri de muncă și plătesc taxe. Este inacceptabil să transmitem semnalul că statul îi consideră pe aceștia potențiali suspecți încă dinainte de a le examina activitatea economică.
Proiectul de Ordin al ANAF privind modificarea și completarea OPANAF nr. 352/2022, care reglementează deconturile cu sume negative de TVA, a generat o dezbatere pertinentă despre relația dintre companii și administrația fiscală. Ca expert contabil, auditor financiar și consultant fiscal, observ impactul direct al acestor reglementări asupra mediului de afaceri.
Frauda fiscală trebuie combătută, dar este crucial să facem distincția între antreprenorii corecți și cei care încalcă legea. Aceasta nu înseamnă că trebuie să supunem toți antreprenorii aceluiași tratament suspendat al suspiciunii. O companie legitimă care se află în afara normelor statistice nu este sinonimă cu o companie frauduloasă.
În privința digitalizării administrației fiscale, este important să folosim tehnologia nu doar pentru a identifica anomalii, ci și pentru a înțelege cauzele din spatele acestora. Algoritmii pot semnala diferențe, dar interpretarea acestor date trebuie să fie realizată de profesioniști care să țină cont de contextul economic și de specificul activității antreprenoriale.
Stabilirea unei relații bazate pe neîncredere între stat și contribuabili nu face decât să afecteze disponibilitatea investițiilor. Un antreprenor corect nu trebuie să demonstreze constant că nu este un infractor. Acest tip de abordare costă resurse administrative și afectează seria de oportunități economice.
Responsabilitatea de a alege partenerii de afaceri revine antreprenorului, însă nu putem transfera întreaga responsabilitate pentru eventualele greșeli ale furnizorilor asupra beneficiarilor. Jurisprudența europeană subliniază că neregulile furnizorilor nu justifică decizii îndreptate împotriva beneficiarilor fără dovezi concrete.
În concluzie, utilizarea datelor statistice de către ANAF trebuie să se realizeze cu discernământ și în contextul unor explicații valide și legitime. Îmbunătățirea legislației fiscale ar trebui să fie un proces colaborativ între profesioniști și autorități, astfel încât să se evite erorile în aplicarea normelor care pot afecta negativ economia corectă.
România are nevoie de un nou contract de încredere între stat și contribuabil, în care fiecare parte își asumă responsabilitățile. Antreprenorul trebuie să fie tratat ca un partener în dezvoltarea economică a țării, iar analiza datelor trebuie să fie corectă și echitabilă.
