Schimbarea la Față a Domnului
Evenimentul Schimbării la Față a Domnului, în care ucenicii au fost martori pe muntele Tabor, a fost o adevărată „explozie de lumină supra-pământească” care l-a înconjurat pe Isus și care a izvorât din adâncul ființei Sale.
Deși sărbătoarea aceasta are rădăcini adânci în tradiții seculare, ea este strâns legată și de un alt eveniment major, petrecut în urmă cu mai puțin timp: detonarea bombei atomice la Hiroshima, în data de 6 august 1945. Această explozie a dus la devastarea unei întregi populații, cauzând moartea a sute de mii de oameni și arătând dimensiunea distrugerii umane.
Contrar acestei lumini amenințătoare, Schimbarea la Față ne subliniază o altă lumină, cea a lui Dumnezeu, care este creatoare și dătătoare de viață, nu distrugătoare. Aici, cei care aleg calea distrugerii trăiesc într-o adâncă întunecare spirituală.
Acest moment a fost o provocare și o promisiune atât pentru apostoli, cât și pentru noi. Provocarea constă în a recunoaște chipul divinității lui Dumnezeu în fiecare om, așa cum spunea Sf. Irineu „Gloria lui Dumnezeu este omul viu”. În același timp, această sărbătoare ne asigură că, într-o zi, vom împărtăși slava lui Cristos.
Pe muntele Tabor, ucenicii și-au dat seama că Isus era mai mult decât un simplu învățător sau un reformator; El era Fiul lui Dumnezeu. Experiența Schimbării la Față a fost o prefigurare a ceea ce urma să se întâmple după Vinerea Mare, oferind apostolilor puterea de a face față suferinței iminente a răstignirii lui Isus.
Pentru noi, creștinii, această întâmplare este o reiterare a promisiunii divine. Slava pe care o recunoaștem în Isus ne va fi, într-o zi, și nouă. Așteptările noastre nu trebuie să fie limitate la această lume, unde nu vom găsi niciodată o compensare adecvată pentru bunatatea și dreptele noastre acțiuni.
Speranța noastră stă în gloria ce ne așteaptă alături de Cristos. Să ne lăsăm iluminați de Cuvântul lui Dumnezeu, perla ce ne călăuzește și ne transformă, astfel încât, într-o zi, să putem experimenta strălucirea feței lui Cristos, în toată plenitudinea sa!
Pr. Octavian Sescu
